Tin articolul asta de mai bine de 2 saptamani in drafts pentru ca pur si simplu nu stiu cum sa il incep. Emotiile-s de vina cu siguranta, caci in fiecare zi privesc acest soarec mic si nu-mi vine sa cred ca a facut un an, ca aproape merge singur, mananca, se joaca si isi castiga independenta tot mai mult pe zi ce trece. Am plans de ziua lui, pentru ca mi-as fi dorit ca prima lui aniversare sa se petreaca in circumstante mai prietenoase si mai vesele, dar apoi m-am gandit ca cel mai important e ca ne putem fi alaturi unul celuilalt si cum eu cred cu tarie in intelepciunea poporului roman, am luat ca motto zicala “fa rai din ce ai”, asa ca ne-am pus pe noi tricourile pictate de draga mea linda de la ARTelier de pictura si-am incercat sa-i facem piciului o zi speciala, in care sa se bucure de toata atentia noastra, de multa dragoste si de cateva jucarii noi. Am si acum emotii cand va scriu, desi au trecut mai bine de 3 saptamani, dar parca traiesc un vis din care nu ma pot trezi si parca desi l-am purtat 9 luni in burta si a trecut si primul an cu bebe Erick, inca ma mir in fiecare zi ca e al meu, ca am fost aleasa sa-i fiu mama si sa-i calauzesc pasii, caci in final copiii au aripile pe care noi avem curajul sa-i lasam sa si le creasca. Scriu acest articol ca promisiune pentru mine si pentru el, pe care sa-l citesc si sa-mi reamintesc cine sunt eu si cine este el.

Erick, nu m-a invatat nimeni cum sa iti fiu mama si poate chiar de-ar fi facut-o, idealul nu s-ar fi potrivit cu realitatea noastra, caci doar inimile noastre au batut in acelasi corp si nimeni n-o sa ne simta asa cum o facem noi. Nu o sa-ti fac temele, dar o sa te ajut de fiecare data cand imi vei cere, o sa-ti raspund la fiecare “de ce?” chiar daca este primul sau al 1000-lea pe care il aud in acea zi, o sa te las sa explorezi, sa te murdaresti, sa te ranesti, dar voi fi acolo sa te curat si sa te bandajez, fie ca vorbim de corp sau de suflet, mie imi e tot una, caci amandoua au devenit prin mine. Nu iti voi cumpara mii de jucarii, dar ne vom juca cu fiecare jucarie in mii de moduri, chiar daca modul pe care tu il alegi nu este si cel care “trebuie”. Chiar, ce cuvant apasator e “trebuie”. Eu nu vreau ca tu sa “trebuie” sa faci nimic, nu vreau sa simti o obligatie de a face, vreau sa alegi calea cea dreapta pentru ca asa simti, nu pentru ca esti constrans sa mergi pe ea, si chiar daca pasi tai se vor indeparta, nu o sa te impiedic si nici n-o sa te aduc inapoi de o ureche, dar o sa fiu acolo sa te ajut sa te intorci cand iti vei da singur seama.

Nici numele de Erick si nici animalul nostru simbol nu sunt alese la intamplare: vei fi “mereu conducator” iar eu te voi urma suficient de aproape cat sa te pastrez in siguranta, dar suficient de departe cat sa nu-mi simti prezenta, iar vulpea este un simbol al adaptabilitatii, inteligentei si liantului dintre material si spiritual, caci tu, pui de om, ai unit ceea ce parea dezbinat pe veci si ai legat suflete unul de celalalt.

Nici pe Linda de la ARTelier n-am ales-o intamplator sa ne picteze povestea, ci am preferat-o tot pentru aceleasi trasaturi: adaptabilitate (serios, ne-a facut tricourile de azi pe maine, caci ametita cum sunt, desi ii spusesem ca le vreau, nu ii dadusem un raspuns ferm), spirit liber, asa cum se vede, nu coloreaza intre linii si mai ales daruire si dragoste pentru drumul pe care l-a gasit – intrati pe pagina ei sa vedeti ce minuni face cu proiectul de slow fashion: pictura si elementul iconic al jeansilor merg mult mai bine decat v-ati astepta.

Nici jucariile de lemn nu-s luate asa doar ca sa fie, ci asa cum am spus, vreau sa te las pe tine sa alegi cum sa te joci, nu sa-ti ofer un tipar, altfel unde ar mai fi ineditul, creativitatea si distractia? Adevarul e ca pusesem ochii pe jucariile astea de la Cate-n luna si-n stele de cateva luni, le-am comandat si le-am pastrat bine ascunse sub patut, doar ti-am spus ca-d aici sa te mentin in siguranta, iar ultima data erai prea mic si doar te-ai fi lovit cu ele. Nu vreau sa te grabesc in nimic, doar tu iti cunosti ritmul si eu voi merge pe urmele tale, desi ardeam sa ne jucam cu pista de curse  cam de la Craciun, am asteptat cumintica sa-ti placa si tie joaca noastra, nu doar mie 🙈 si iata ca usor usor toate momentele pe care le-am visat in cele 9 luni in care te-am purtat in burtica se implinesc si unul cate unul se transforma in amintiri din care ne vom construi imperiul, caramida dupa caramida, asa cum acum asezam piesele pe jucaria pentru stivuire. Iar culorile jucariilor sunt exact cum vreau sa fie viata ta de acum inainte: calma, naturala, dar cu o atingere stralucitoare, ’cause we’re fashionable and pretty iar tu esti cea mai luminoasa dintre stele 🤣

Ioanaesuper e mai mult decât un blog, e locul unde am ales să mă exprim, învăluind lecții de viață în povești frumoase, despre fashion, frumusețe și stil de viață, e despre mine, dar poate fi la fel de ușor și despre tine, căci din momentul în care ai început să citești, vei vedea că datorită dorinței de a îi inspira pe ceilalți sunt acum aici.

No comments

Write your own comment