Fiecare zi din viata mea e o provocare, pentru ca ieri nu seamana cu azi, iar azi nu va semana cu maine. Stiu cand plec de acasa, dar niciodata nu stiu cand ajung. Dar, de obicei ma trezesc in jur de 9, fac un dus, eventual ma si machiez, in functie de activitatile de peste zi si plec la job. Nu te gandi ca ajung la birou, pun fundul in scaun si nu ma mai ridic pana seara, pentru ca nu e deloc asa, nuuu. Prima data arunc un ochi prin muntii de hartii pe care seful are grija sa-i plaseze strategic acolo astfel incar sa intru in ei, sun persoanele pe care trebuie sa le sun, negociez 2-3 contracte, setez cateva deadlineuri si deja e pranz, iar mie imi e foame, pentru ca daca e un lucru stabil in viata mea, acela e mancarea. Si cum n-am timp de palavrageli inutile la telefon intru in aplicatia Presto Pizza, care oricum mi se pare super user-friendly si cel mai probabil comand o portie de carbonara – pastele mele preferate. Dar nici macar asta nu e asa usor cum pare, pentru ca imediat apar colegii in spatele meu si vor si ei si paste si pizza si clatite si papanasi si ciorbita si si si si 🙄. Ajunge comanda, mancam, mergem la filmari si sedinte foto dupa care poate se face timpul sa plec si eu spre casa, pentru ca inca n-am vazut nici o statuie cu mine in marime naturala in curtea biroului ( șefule, cred ca avem ceva de discutat).

Dar ce, credeati ca ma duc acasa? Haha, funny you. Sigur am ceva de facut la masina, fie la a mea, fie la ale prietenilor din gasca, asa ca inevitabil pe la 6-7 sunt la garaj, asta dupa un drum destul de lung de la birou pana la mine in zona, pe care il petrec ascultand muzica si gandindu-ma ce infrastructura impecabila avem si cum atatea tari sunt invidioase pe noi -cele din lumea a treia, desigur- si cel mai probabil deja gasesc acolo o Quattro Formagi de la Presto Pizza si o sticla de Cola mare, #healthifestyle gen. Intre ulei de motor, demontat casete de directie, pompe de servo si murdarie pana la urechi intre numai bine o felie de pizza delicioasa, mai ales cand pe o mana esti murdara de ulei, iar pe cealalta de wd40. Parca seara nu e completa pana cand nu iesim de sub masini si ne strangem in jurul masutei pe niste scaune improvizate, iar garajul rasuna de rasete.

Dupa asta, vine in sfarsit vremea sa o iau spre casa, unde ma asteapta un iubit la fel de obosit ca mine, care, atunci cand il vad, trezeste in mine o bucurie launtrica datorata faptului ca am luat decizia de a parasi lumea organizarii de evenimente si nu mai trebuie sa-mi pierd noptile pentru a ma asigura ca totul iese asa cum trebuie si care intelege ca nu putem manca mereu cele 5 feluri de mancare pe care eu stiu sa le gatesc si care ma vede cat de obosita sunt, asa ca ma asteapta acasa cu o cina usoara, pui, peste sau salata pe care chipurile, a gatit-o el. Pacat ca de multe ori uita sa arunce bonul sau servetelele de la Presto Pizza, dar stiti cum se spune, gestul conteaza.

Zilele voastre cum arata?

De obicei gatiti, sau comandati mancare?

Ioanaesuper e mai mult decât un blog, e locul unde am ales să mă exprim, învăluind lecții de viață în povești frumoase, despre fashion, frumusețe și stil de viață, e despre mine, dar poate fi la fel de ușor și despre tine, căci din momentul în care ai început să citești, vei vedea că datorită dorinței de a îi inspira pe ceilalți sunt acum aici.

No comments

Write your own comment